„Iar a tacea si lasii stiu!
Toti mortii tac! Dar cine-i viu
Sa rada! Bunii rad si cad!”
(George Cosbuc – Decebal catre popor)
De 101 ani, romanii sunt otraviti zi de zi cu o mare minciuna istorica, aceea ca in Transilvania si Banat, traiau in mare prosperitate in imperiul habsburgic sau in regatul maghiar, iar unirea cu Romania a dus la decaderea celor doua provincii.
Realitatea cifrelor este cu totul alta: Transilvania si Banatul erau o periferie saraca a imperiului austriac si apoi, intre 1867-1918, o periferie si mai saraca a regatului ungar. Pentru cei care imprastie si azi cu obraznicie mitul imperiului civilizator avem, mai jos, un tabel cu nivelurile PIB/locuitor din toate provinciile blestematului imperiu:
Sa spunem si cifrele, pentru a nu ramane nicio umbra de indoiala: PIB/locuitor in Transilvania era, la 1910, 1.632 dolari (1990), in vreme ce Austria de Jos avea 3.780 dolari, Boemia 2.782, malul stang al Dunarii 1.900 dolari, malul drept al Dunarii 1.878 dolari, bazinul Dunarii si al Tisei 2.521 dolari, Austria avea o medie de 2.334 dolari, Ungaria avea 1.887 dolari media, iar media imperiului era de 2.164 dolari. Mai sarace decat Transilvania erau doar Galitia, Dalmatia, Bucovina (provincii imperiale) si Croatia-Slavonia (parte a regatului maghiar).
In ciuda tuturor minciunilor care ne manjesc ochii si urechile de zeci de ani, Transilvania si Banatul s-au dezvoltat in timpul si datorita administratiei romanesti, in ultimii 101 de ani. Iata unde ne aflam astazi:
Ungaria are trei macro-regiuni:
a) Kozep-Magyarorszag-Centru, cuprinzand regiunile Budapesta si Pesta
b) Dunantul-Transdanubia, cuprinzand regiunile Kozep-Dunantul- Transdanubia Centrala, Nyugat-Dunantul- Transdanubia vestica si Del-Dunantul- Transdanubia sudica
c) Eszak es Alfold- Marea campie si Nordul, cuprinzand regiunile Eszak-Magyarorszag- Nordul Ungariei, Eszak-Alfold- Nordul marii campii si Del-Alfold- Sudul marii campii.
Transilvania de azi este impartita in doua regiuni de dezvoltare: Centru si Nord-Vest, iar Banatul se afla in regiunea Vest.
Ce constatam? Nivelul de performanta economica este clar superior in toata Transilvania fata de partea de est a Ungariei, fata de partea de sud si fata de regiunea din jurul capitalei Budapesta (adica fata de trei sferturi de Ungaria): daca regiunea Centru are un PIB/locuitor (metodologia PPS – standardul puterii de cumparare) de 60% din media UE, iar regiunea Nord-Vest are un PIB/locuitor (PPS) de 56% din media UE, macro-regiunea Eszak es Alfold (estul Ungariei, practic) are un PIB/locuitor (PPS) de numai 45% din media UE (regiunea Eszak-Magyarorszag– 46%, Eszak-Alfold– 43% si Del-Alfold – 48%). Ba chiar si regiunea Pesta din jurul Budapestei se afla sub nivelul Transilvaniei (53 % din media UE -PIB/locuitor pentru maghiarii de aici)!
Banatul romanesc (regiunea Vest), cu un PIB/locuitor (PPS) de 67% din media UE, depaseste, cu atat mai mult, toate aceste regiuni maghiare.
De fapt, in afara de regiunea Kozep-Magyarorszag din jurul capitalei (care include Budapesta) cu un PIB/locuitor (PPS) de 104% din media UE si de regiunile de la granita cu Austria, Kozep-Dunantul si Nyugat-Dunantul– 63%, respectiv 72%, restul Ungariei nu atinge nivelul de dezvoltare din Transilvania si Banat!
Orasele Transilvaniei si Banatului erau niste biete orasele de provincie pe vremea imperiului austriac si a regatului maghiar, iar modul cum arata astazi se datoreaza covarsitor ultimei sute de ani. Iata cum arata lista marilor orase din regatul Ungariei, confrom recensamantului de la 1910 (sursa: Kogutowicz Karoly, Hermann Gyozo: Zsebatlasz: Naptarral es statisztikai adatokkal az 1914. evre. Magyar Foldrajzi Intezet R. T., Budapest 1913) si ce au ajuns astazi acele orase:
La 1910, cel mai dezvoltat oras din Transilvania si Banat, Timisoara, nu se afla printre primele 20 din imperiu, iar Clujul nu era printre primele 40.
In cei 101 ani de administratie romaneasca, toate cele patru orase transilvanene din tabelul de mai sus au crescut puternic: Clujul a crescut de 5 ori, Oradea de aproape 4 ori, Aradul de peste 3 ori si Timisoara de aproape 5 ori. Trei din ele (mai putin Aradul) depasesc Debrecen-ul (al doilea oras maghiar astazi) ca populatie, economie, influenta, recunoastere internationala.
Toate patru depasesc Szeged-ul din toate punctele de vedere. Nemaipunand la socoteala ca si Brasovul are aproape 300.000 locuitori (290.167, mai exact), crescand de 6 ori ca marime in ultima suta de ani. Clujul si Timisoara sunt astazi mari centre universitare si economice, indicatorul PIB/locuitor aici fiind depasit, in Ungaria, doar de capitala Budapesta. Oradea si Aradul au o putere economica similara Clujului si Timisoarei.
In Transilvania si Banat, Romania a construit 8 aeroporturi (Cluj, Timisoara, Arad, Satu-Mare, Baia-Mare, Targu-Mures, Sibiu, Oradea). In toata Ungaria sunt 9 aeroporturi.
Tragand linie, putem concluziona ca Transilvania si Banatul s-au dezvoltat in ultima suta de ani, de la niste provincii indepartate si sarace ale imperiului habsburgic sau ale regatului maghiar, la un nivel pe care majoritatea teritoriului maghiar doar il viseaza; prafuitele orasele ardelene de la 1910 au devenit astazi metropole europene, cum in Ungaria nu exista, cu mari universitati, cu economie dezvoltata si cu recunoastere internationala. Szeged si Debrecen, perlele regatului maghiar de odinioara, sunt azi niste orase de talie medie, fara stralucire si cu iz provincial, care nu ar avea loc printre primele 10 orase romanesti. De ce? Simplu: pentru ca in Ungaria, Budapesta sufoca totul in jur. Kozep-Magyarorszag, zona din jurul capitalei maghiare concentreaza jumatate din economia tarii vecine, pe cand la noi regiunea Bucuresti-Ilfov abia detine 27% din economia tarii. Si se mai plange UDMR-ul ca Romania este un stat ultra-centralizat, in care toate resursele se strang la Bucuresti! Cat de ridicole par astfel de lamentari, cand ne uitam la cifre…
Pentru a intelege exact ce drum s-a parcurs din 1918 incoace ii sfatuiesc calduros pe toti criticii administratiei romanesti din Ardeal sa faca un drum pana in Bistrita-Nasaud. In anul 1910, aici era cel mai sarac colt al regatului maghiar. Statisticile de atunci (recensamantul imperial) ne arata aici o zona nedezvoltata, putin populata, lipsita de viata culturala reala, un loc unde urbanitatea nu era deloc marcanta. Mai putin de o sesime din populatie locuia in orase. Bistrita era un targusor cu abia putin peste 13.000 locuitori.
Astazi, Bistrita- Nasaud a ramas un judet mic, muntos, cu o populatie de mai putin 330.000 de locuitori, unul dintre putinele judete transilvane fara aeroport, fara vreo mare companie, lipit de Carpati. Nicio autostrada nu trece pe acolo, niciun proiect de autostrada nu trece pe acolo. Nicio magistrala feroviara importanta. Singurul dar mare pe care Dumnezeu l-a facut bistritenilor este frumusetea ireala a lacului Colibita. Cu toate acestea, drumurile sunt impecabile, iar municipiul Bistrita este unul dintre cele mai curate si mai bine ingrijite orase din Romania. Plang unii dupa gospodarii sasi care au plecat din orasele bistritene? Duceti-va sa vedeti ce au facut gospodarii romani: toate fatadele cladirilor istorice arata impecabil si blocurile lucesc de curatenie, spatii verzi aerisite, ingrijite, monumente istorice refacute, o sumedenie de fabrici, mai mici sau mai mari, dezvoltate de zeci de antreprenori. Cladirile publice sunt toate refacute, splendid renovate.
Bistrita este, astazi, un oras de peste 93.000 locuitori (sursa: Timponline.ro) in care nu simti niciun moment provincia. Viata culturala exista din plin si nu e deloc formala. Doua lucruri fac din Bistrita o experienta exceptionala. Dintre multele monumente istorice care astazi sclipesc a nou, se remarca Palatul Culturii, fosta „Casa asociatiei meseriasilor din Bistrita” (in germana Bistritzer Gewerbeverein), un palat somptuos care gazduieste o sala de spectacole superba, decorata cu un candelabru imens si sali de concerte de camera pline de mici formatii care repeta intr-un entuziasm care numai provincial nu este. Aici au loc spectacole de teatru sau concerte, inclusiv cele ale artistilor locali. Cladirea este spectaculoasa nu datorita arhitecturii, ci datorita unei efervescente culturale incredibile, care nu ar fi fost niciodata posibila la periferia unui imperiu arogant, dar decadent.
Pe de alta parte, modernitatea se arata din plin in cladirea spitalului judetean de urgenta: totul este nou, aparatura este de ultima generatie, cele trei blocuri operatorii sunt intru totul contemporane si, lucrul cel mai important, aici s-au mutat de la Cluj 40 de medici in floarea varstei, care s-au simtit imediat pretuiti. Un simbol al unei Romanii europene, integrate si dezvoltate, acest spital incredibil de nou si de bine pus la punct, unul dintre cele mai bine refacute si dotate spitale din tara.
Asa arata astazi locul cel mai sarac din regatul maghiar de acum 101 ani! Un oras in care nu o sa vezi niciun cersetor. Un judet de talie medie, cu viata culturala, cu industrie electronica si electrotehnica, cu un spital de mileniul III si cu o comunitate de antreprenori si de gospodari de toata isprava. Un succes al Romaniei moderne de care vorbim prea putin. Periferia mica si saracacioasa a regatului Sfantului Stefan s-a transformat, dupa 101 ani, intr-un mod impresionant. Asa arata, oare, un loc supus unei administratii balcanizate si super-centralizate, cum o numesc unii? Cati dintre noi ne mai intrebam cum ar fi aratat acest loc daca ramanea in afara Romaniei, intr-un stat strain si indiferent cu provinciile de granita?
Si daca tot vorbim de Bistrita-Nasaud, sa nu uitam ca, acum 101 ani, unii dintre cei mai importanti romani veneau de aici: Andrei Muresan, Liviu Rebreanu, cel mai influent si mai „european” prozator roman si George Cosbuc, unul dintre cei doi mari poeti ardeleni de dinainte de Unire, pe nedrept minimalizati de dictatura mintilor inguste. Ultimii doi, membri ai Academiei Romane. Cel care ne-a lasat cea mai expresiva traducere a „Divinei Comedii„, Cosbuc, ar trebui recitit de sute de ori in ziua de astazi.
Inchei cu un exemplu: tulburatoarele versuri din „Decebal catre popor”, o poezie scrisa in 1896 pentru a fi rostita (macar in gand) de fiecare roman. O poezie pe care unii o ocolesc cu grija, de fiecare data cand ar trebui s-o recitesca. Cei care s-au obisnuit sa isi castige linistiti salariile si pensiile tacand in doua-trei limbi straine s-ar putea cutremura daca ar auzi pe cineva soptindu-le la ureche:
„Ei sunt romani! Si ce mai sunt?
Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfant,
Zamolxe, c-un intreg popor
De zei, i-am intreba: ce vor?
Si nu le-am da nici lor pamant
Caci ei au cerul lor! „
Petrisor Gabriel Peiu este doctor al Universitatii Politehnica din Bucuresti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) si al premierului Adrian Nastase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) si vicepresedinte al Agentiei pentru Investitii Straine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Fundatiei Universitare a Marii Negre (FUMN).
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com