Economia ar trebui pornita foarte repede. Ii izolam pe cei cu risc si restul sa ne apucam de treaba, pentru ca in curand va fi foarte greu. Se vor termina repede resursele fara de care repornirea va fi foarte dificila. Trebuie sa fim atenti sa existe viata economica dupa Covid, spune avocatul specializat in fiscalitate Gabriel Biris, patener fondator al firmei de avocatura „Biris-Goran”.
Intr-un interviu pentru Ziare.com, Gabriel Biris atrage atentia „suntem cu apa la gura in foarte multe domenii”, iar in varianta cea mai optimista, cu 500 de mii de oameni in somaj tehnic pe 3 luni si doar jumatate care sa ajunga apoi in somaj, deficitul nu are cum sa fie sub 10%.
Gabriel Biris critica sever risipa de resurse: „De ce am irosit resurse sa ducem in spital oameni care nu aveau nevoie de spital? Toti cei din birourile unde se filmeaza, inclusiv colegi ai dvs, sunt imbracati de sus pana jos in echipamente pe care medicii nu le au. De ce? Ca sa dam bine si sa aratam ca facem, ca tara nu poate fara noi. In schimb, la Suceava nu aveau nici materiale de protectie, nici instructaj”.
Ca intram in criza economica nu cred ca mai trebuie argumentat…
Suntem in criza economica.
In aceste conditii, credeti ca masurile de compensare si sustinere luate de guvern sunt bune si acoperitoare?
In primul rand, trebuie sa vedem de ce resurse dispune statul. Din punct de vedere bugetar, oricum eram intr-o situatie foarte critica. Anul trecut am avut un deficit de aproape 5%, anul acesta era prognozat la 3,6%.
Suntem dupa ani de zile de dezmat bugetar in care cheltuielile au fost crescute intr-un elan populist, au crescut salariile bugetarilor, au crescut pensiile, companiile nu aveau forta de munca pentru ca nu puteau concura salariile platite bugetarilor. Plus tot felul de scutiri, de exceptii, de privilegii.
Deci criza ne-a prins nepregatiti. Guvernul a luat totusi cateva masuri intre care cea mai intensa se refera la suportarea somajului tehnic. Vom vedea pentru cati se va plati.
Eu am facut niste estimari si in varianta cea mai optimista, cu 500 de mii de oameni in somaj tehnic pe 3 luni si doar jumatate care sa ajunga apoi in somaj, deficitul nu are cum sa fie sub 10%.
In plus urmeaza alegeri, politicienii se uita cu un ochi la masuri pentru economie, cu celalalt la alegeri si vom vedea probabil ca nu se va face mare lucru pe partea de restructurare a costurilor bugetare. N-ati auzit vorbindu-se de somaj tehnic si somaj la stat.
In orice caz, cred ca trebuie sa fim atenti sa existe viata economica dupa Covid.
S-au facut si greseli?
Din punctul meu de vedere nu se justifica art VII din OUG 29 care prevede ca nu se datoreaza dobanzi si penalitati pentru impozitele si taxele datorate la plata dupa 23 martie, ca obligatiile neachitate nu sunt restante, deci nu afecteaza esalonarile si participarea la licitatie, ca nu incep si se suspenda toate executarile prin poprire.
Daca nu sunt dobanzi si penalitati si nu sunt considerate obligatii restante, de ce ai plati?
Au fost masuri necesare ca sa fie ajutati cei afectati.
Prevederea se refera la toti, pentru toate impozitele si contributiile. Inclusiv pentru sectoarele care acum duduie, precum hypermarket-urile, farmaciile, producatorii de materiale sanitare, comerciantii de masti.
Ar fi trebui ca amanarea sa fie facuta la cerere pentru companiile care au probleme si introdusa posibilitatea esalonarii fara garantii tot la cerere.
Pe de alta parte, am avut surpriza ca pe 25 martie companiile, in cea mai mare parte, si mai ales multinationalele, au platit ce aveau de platit. Puteau sa puna deoparte banii in depozite, sa jongleze cu ei. E vorba de responsabilitate pana la urma si si-au dat seama ca daca statul se sufoca si lor le va fi rau.
In rest, masurile au sens, unele poate ar fi bine sa fie mai simplu de aplicat.
Controversata este acea posibilitate de amanare a ratelor, dar cu dobanda la dobanda. Se da exemplu masura lui Viktor Orban care a inghetat ratele, deci 9 luni nu se plateste nimic fara dobanda la dobanda neplatita.
Daca am ajuns ca Viktor Orban sa fie etalon, este foarte periculos pentru noi. Sa nu uitam ca bancile pot sa fie un ajutor foarte important pentru iesirea din criza.
Si pentru ca bancile sa poata finanta trebuie sa aiba cu ce. Ele nu sunt institutii de caritate si sa nu uitam ca au o responsabilitate pentru banii deponentilor. La banca sunt si banii persoanelor fizice si ai companiilor. Daca banii companiilor vor fi mancati pe amanari si iertari, s-ar putea sa avem cu totul alte probleme.
Inghetarea ar fi semnat „shut-down”. Cand o companie nu are cu ce sa-si continue activitatea, inchide.
Omul poate spune: bine ca sta banca in dobanda la rata mea de 1.000 de lei pe luna si fara ea inchide taraba.
Dar cand ai un milion de astfel de rate poti sa ai o problema, chiar daca esti o banca mare. Sunt foarte multe sume mici care se aduna.
De acord, dar bancile vor iesi in castig din aceasta masura, pentru ca dobanda neplatita genereaza dobanda.
Rata neplatita e un nou credit. In contracte se incearca protejarea creditorului, este o obligatie constitutionala pentru ca inseamna protejarea proprietatii. Sa nu ne gadim la banci sau la companiile de utilitati ca la niste saci fara fund. Toate crizele au fost accentuate de caderea bancilor.
Cat timp credeti ca ne putem permite ca economia sa fie aproape complet inchisa?
Eu cred ca deja suntem cu apa la gura in foarte multe domenii. Iar daca inchiderea va continua in acelasi mod inca o luna de zile, adica sa nu putem iesi din casa decat cu declaratii si pe traseu prestabilit, vom avea si alte probleme.
Pentru multi se vor termina resursele, iar faptul ca parte din ele vor reveni prin ajutorul de somaj tehnic va insemna o si mai mare datorie publica, si vom incepe sa ne imbolnavim de alte lucruri, din cauza stresului a sedentarismului.
In acest moment vedem cum se adanceste criza, adica dispar resurse economice, dispar bani care erau folositi sa tinem in viata zeci de mii de bolnavi. Ganditi-va cati oameni avem pe dializa, pe tratamente oncologice, cu tot felul de boli cronice care necesita zeci de ani de tratamente. Cand nu vor mai fi bani cum o sa facem?
Covid, Covid, dar va fi viata si dupa Covid. Cum o traim?
Cum am putea redeschide economia pana cand apa nu a trecut si de nas? Cifrele epidemiei nu dau cine stie ce speranta.
Aici ar trebui facute cateva precizari strict analitice, nu medicale. Se testeaza mai mult, se descopera mai mult, aceasta poate fi explicatia cresterii numarului de cazuri.
Apoi, cand vorbim despre numarul de cazuri e vorba despre cei infectati, dintre care numai o mica parte sunt bolnavi care necesita spitalizare.
Din pacate ce am vazut in ultimele zile mi-a adus aminte de Colectiv: reactia ineficienta a autoritatilor, dar mult PR la televizor. Sirene, „avem de toate”. Ai iesit pozitiv, ti-a trimis duba rosie mare, noua si frumoasa, cu izoleta, care nu merge fara camera de filmat niciunde, cu oameni imbracati ca in razboaie chimice si biologice, si te duce la spital desi tu nu aveai nimic. De ce am irosit resurse sa ducem in spital oameni care nu aveau nevoie de spital?
Uitati-va la transmisiile TV din centrele de comanda: toti cei din birourile unde se filmeaza, inclusiv colegi ai dvs, sunt imbracati de sus pana jos in echipamente pe care medicii nu le au. De ce? Ca sa dam bine si sa aratam ca facem, ca tara nu poate fara noi. In schimb, la Suceava nu avau nici materiale de protectie, nici instructaj.
M-a oripilat cum se imbulzeau cadrele medicale de la Suceava, ca pe vremea lui Ceausescu la coada la carne, sa faca testele, fara masti, fara manusi. Si cum sa nu se imbulzeasca daca erau doar 100 de teste pentru 150-200 de oameni? Acolo unde conteaza s-a facut prea putin, dar circ s-a facut la maximum.
Deci considerati ca economia ar trebui redeschisa?
Foarte repede. Sa facem tot ce ne sta in putinta sa ii protejam pe cei vulnerabili, sa asiguram servicii de asistenta sociala, sa le ducem mancare, apa, medicamente la usa.
Ii izolam pe cei cu risc si restul sa ne apucam de treaba pentru ca in curand va fi foarte greu. Se vor termina repede resursele fara de care repornirea va fi foarte dificila. Si la repornire guvernul poate face foarte multe, in special prin garantii.
Ar trebui sa putem folosi aceasta nenorocire pentru a trage niste concluzii si sa corectam niste greseli din trecut care altfel nu ar fi putut fi corectate.
De la cota unica tot spun ca sarcina fiscala trebuie asezata in functie de cat castig, nu in functie de cum castig. Este anormal sa avem atatea diferente, privilegii. Noi am creat prin legislatie romani de categorii diferite: fraierii care platesc si privilegiatii care pot sa nu plateasca.
Eu am tot dat un exemplu: contributia la sanatate pe care o platesc eu pentru venituri din activitati independente e de trei ori mai mica decat a secretarei mele, care e pe contract de munca.
Ar trebui sa vorbim mai mult si de solidaritate, nu in contextul unei taxe de solidaritate, ci prin eliminarea privilegiilor.
Se pune mult accentul pe lucrul de la distanta. Acum descopera guvernantii ca nu poti lucra pe mail cu multe institutii. Suntem in 2020, cum sa nu se poata asa ceva? Sa facem ce trebuie pentru ca la urmatoarea criza sa nu mai trebuiasca sa mergem la ghiseu.
Trebuie sa ne eficientizam statul, sa crestem calitatea serviciilor publice. Unii vorbim de ne-am plictisit de informatizarea statului.
Si trebuie sa fim cu mult mai atenti la ce producem noi. Cu globalizarea pare ca s-a cam terminat. Trebuie sa ne concentram pe dezvoltarea de capacitate de productie. E inacceptabil sa nu poti sa produci dezinfectanti sau masti in tara.
Dar e de remarcat ca penurie e acolo unde e nevoie de licente de la stat, pe care le-a dat pe spranceana, pentru dezinfectanti si biocide.
Si UE e cam incheiata?
Sper ca nu. Vad multe critici la adresa felului in care UE a reactionat. Dar sa nu uitam ca nu exista politici comune pe sanatate, ceea ce arata ca UE ar trebui nu sa dispara, ci sa o eficientizam.
Fara o piata comuna, cu expceptia poate a doar doua state UE, vom fi frunze in vant in economia globala, unde sunt cativa mari jucatori care ii vor sugruma pe ceilalti.
Sa nu uitam ca UE a adus multa prosperitate. E un paradox, nu e cinism: prosperitatea din ultimele decenii a permis cresterea sperantei de viata chiar pentru organisme fragile din motive de varsta sau boala, iar acum distrugem totul pentru ca avem o situatie periculoasa pentru cei care fara prosperitate nu ar fi supravietuit. Deci trebuie sa fim foarte atenti si sa nu uitam de unde plecam si unde vrem sa ajungem.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com