Studiu în Silicon Valley. Un inginer cu MBA la Standford propune două strategii în lupta cu pandemia. Care sunt avantajele și riscurile lor

De Ana Hațeg, Sâmbătă, 04 aprilie 2020, 19:32

Pueyo și echipa cu care a lucrat au luat în calcul toate datele datele existente, la nivel global, de la izbucnirea pandemiei de coronavirus și a evaluat măsurile luate de guvernele statelor unde a ajuns noul coronavirus. Având în față toate datele, acesta propune două strategii de luptă cu pandemia.

Concluzia inginerului: măsurile dure, implementate pentru câteva săptămâni și respectate întocmai de oameni, ar trebui să ducă la o domolire a curbei infecțiilor; astfel, ar fi salvate milioane de vieți la nivel global, iar perioada scurtă de timp de restricții nu ar trebui să se traducă, la finalul crizei, într-o factură uriașă pentru populație.

În lipsa acestor măsuri, zeci de milioane de oameni se vor îmbolnăvi, iar bilanțul deceselor va crește nestăvilit, pentru că sistemul medical va intra în colaps și nu va putea acorda asistență de urgență tuturor pacienților care fac forme severe de Covid-19.

Care e situația actuală

Indiferența, calmul cu care restul lumii a abordat criza generată de noul coronavirus câtă vreme acesta făcea ravagii doar în China continentală și teritoriile autonome chineze s-a transformat în panică imediat ce virusul s-a răspândit și au apărut focare întâi în Europa, apoi în America.

Unele țări au închis granițele și au impus carantina imediat ce au înregistrat primele cazuri de infectare. Altele, cum e Marea Britanie (peste 38.000 de bolnavi acum și peste 3.600 de decese), au așteptat să crească numărul de infectați pentru a implementa primele măsuri. Și mai e cazul Suediei, uluitor de relaxată în abordarea pandemiei, deși are peste 6.000 de bolnavi și 358 de morți.

Recomandări

DOCUMENT | Adevărata cifră a infectaților cu COVID-19 de la Spitalul Militar

Nu există un consens în aplicarea măsurilor/ restricțiilor, pentru că guvernele de pe tot globul recunosc că nu au nici cea mai vagă idee care e abordarea optimă în lupta cu noul inamic.

Certitudini care ne pot ajuta în luarea unei decizii

Sunt multe necunoscute legate de Covid-19 și foarte puține lucruri clare.

Ce știm până acum:

nu face diferențe între țările bogate și cele sărace, așadar, nu se poate spune despre noul coronavirus că este un “virus al mizeriei”;
temperatura crescută și umiditatea domolesc răspândirea lui, dar nu o stopează – există focare în Singapore, Malaezia și Brazilia care demonstrează acest lucru;
țările încă neatinse de pandemie fie sunt mai izolate de restul lumii și atunci, virusul ajunge mai greu pe teritoriul lor, fie se păcălesc singure: netestând populația, doar au impresia că nu există Covid-19 în rândul ei, când, de fapt, oamenii pot fi infectați și asimptomatici.

Recomandări

Rareș Bogdan lansează un fake news planetar: „Tratamentul împotriva COVID-19 este gata. Vindecă în trei ore”

E puțin probabil să existe țară pe glob care să rămână în afara ariei coronavirusului. E o chestiune de timp până ce acesta va ajunge peste tot. De aceea, trebuie luate urgent măsuri.
Tomas Pueyo:

Ce se întâmplă dacă nu e impusă carantina

Pueyo a modelat evoluția coronavirusului în SUA, în lipsa măsurilor restrictive. Graficul e terifiant: trei sferturi din populație, adică 250 de milioane de oameni, este infectată, sistemul medical se prăbușește și mor 10 milioane de oameni. De 25 de ori mai multe decese decât a înregistrat America în cel de-al Doilea Război Mondial.

Porțiunea roz arată la cât ar putea ajunge numărul de bolnavi de coronavirus în SUA, în lipsa măsurilor dure, iar porțiunea albastră, numărul deceselor/ Sursă grafic: Tomas Pueyo

Oameni de știință din SUA vehiculaseră cifre mai mici, luna trecută – 9,6 milioane de infectați, din care cel mult jumătate cu forme grave, și undeva la aproape 500.000 de decese.

Recomandări

Cronica unor morți colective neglijate în rețeaua privată de dializă Diaverum. 8 decese, mai multe ca în focarul de la Țăndărei

Pueyo explică de ce aceste cifre sunt nerealiste, în lipsa unor măsuri restrictive foarte dure.

Dacă răspândirea virusului nu e încetinită, crește galopant numărul de persoane infectate, automat crește și numărul de pacienți care au nevoie de Terapie Intensivă și, pe cale de consecință, crește presiunea asupra sistemului medical. Când numărul de pacienți critici depășește capacitatea ATI, crește rata mortalității, pentru că mulți bolnavi rămân în afara sistemului, acesta nemaiavând capacitatea să le ofere asistență. Asta s-a întâmplat în Hubei, în Italia și în Iran: numărul de pacienți critici l-a depășit pe cel al paturilor de Terapie Intensivă dotate cu aparatură vitală pentru cei cu afecțiuni respiratorii grave.
Tomas Pueyo:

Victime colaterale

Pueyo vorbește și despre victimele colaterale ale pandemiei de coronavirus, pe care le-a adus în discuție și un medic român din Marea Britanie, într-un interviu pentru Libertatea.

Victime care nu vor fi introduse în statisticile Covid-19, deși ar trebui.

Sistemul medical e focusat acum, în majoritatea țărilor lovite de coronavirus, pe bolnavii de Covid-19. Tot ce nu e clasificat ca “urgență majoră” e lăsat deoparte. Dacă sistemul medical intră în colaps, e foarte posibil ca nici măcar aceste “urgențe majore” să nu mai fie preluate.

Ce se întâmplă dacă faci infarct și ambulanța vine la tine în 50 de minute, nu în 5, iar când ajungi, în sfârșit, la Terapie Intensivă, nu te poate prelua niciun doctor, că sunt toți prinși cu bolnavi de Covid-19? E simplu: mori.
Tomas Pueyo:

În SUA sunt 4 milioane de internări la ATI anual, iar 500.000 dintre pacienți, adică în jur de 13%, mor. În lipsa paturilor de la Terapie Intensivă – pentru că vor deveni insuficiente, dacă va crește foarte mult numărul bolnavilor de Covid-19 -, rata mortalității va urca, cel mai probabil, la 80%. Și dacă urcă numai până la 50%, avem o creștere de la 500.000 la 2 milioane de decese, adică un plus de 1,5 milioane de morți numai din rândul victimelor colaterale făcute de noul coronavirus.
Tomas Pueyo:

Despre graficul care arată ce se întâmplă când numărul de bolnavi critici depășește numărul de paturi ATI inginerul spune că e aplicabil tuturor țărilor afectate de Covid-19. Și e logic să fie așa.

Atenuarea și suprimarea. Două soluții și riscurile pe care le implică

Două strategii sunt înaintate de Pueyo în lupta cu Covid-19: atenuarea și suprimarea. Amândouă au ca efect domolirea curbei infecțiilor cu coronavirus, însă presupun abordări diferite și implică riscuri diferite.

Atenuarea presupune instituirea unor măsuri care nu restricționează circulația populației, pentru a permite dobândirea a ceea ce se numește “imunitate de turmă”.

Populația din grupele de risc (vârstnici, persoane cu afecțiuni cronice) e sfătuită să se izoleze pe cât posibil, e indicată distanțarea socială, dar nu e sancționată interacțiunea și atunci, o mare parte a celor care iau virusul și fac boala fabrică anticorpi și devin imuni la Covid-19. În teorie. Pentru că nu se știe cât de repede suferă mutații noul coronavirus, prin urmare, habar nu avem câtă vreme ne-ar ajuta imunitatea nou dobândită.

Mutațiile pe care le-ar fi suferit coronavirusul de la apariție până azi. Cu mov, virusul inițial. Fiecare culoare reprezintă o nouă mutație/ Sursă grafic: Tomas Pueyo

Conform oamenilor de știință, noul coronavirus a suferit deja mai multe mutații. Deloc surprinzător, având în vederea că mutagenarea este o caracteristică a virusurilor de tip ARN, cum este SARS-Cov-2 (denumirea științifică a noului coronavirus).

Este motivul pentru care vaccinul antigripal se face anual: virusul suferă mutații și e necesară inocularea unui ser adus la zi.

În acest context, strategia de atenuare, care ar trebui să asigure dobândirea “imunității de turmă”, presupune asumarea a milioane de decese și acceptarea riscului că virusul poate reveni într-o nouă formă în fiecare an, exact ca virusul gripal. De fiecare dată, mai puternic și mai letal.
Tomas Pueyo:

Strategia de suprimare nu mizează pe atenuarea curbei, ci pe stoparea răspândirii virusului prin măsuri agresive: carantină totală, cu sancțiuni aspre pentru cei care o încalcă. Măsuri restrictive ridicate gradual, după obținerea de rezultate.

Modelul de evoluție al virusului, dacă autoritățile merg pe strategia de suprimare, arată că primul val de infecții duce la un vârf de decese de câteva mii, nu de milioane.

Prin aplicarea strategieie de suprimare, numărul de morți e redus semnificativ/ Sursă grafic: Tomas Pueyo

Fără interacțiune socială, numărul de îmbolnăviri e ținut sub control, numărul de pacienți critici nu depășește capacitatea ATI, sistemul medical nu e copleșit, iar rata mortalității poate fi menținută undeva sub 1%.

Strategia de suprimare = declin economic

În teorie, strategia de suprimare pare varianta câștigătoare. Are însă și câteva minusuri și tocmai acestea fac ca unele guverne să ezite în a o aplica:

duce la prăbușirea economiei;
populația nu face față fizic și psihic unei carantine de câteva luni;
există riscul ca problema să nu fie rezolvată, ci doar amânată: la ieșirea din izolare și reluarea interacțiunii, oamenii se vor îmbolnăvi și vor muri.

Și totuși, strategia de suprimare a dat rezultate în Wuhan, capitala provinciei Hubei, locul unde a izbucnit pandemia și cea mai lovită regiune a Chinei. La 7 săptămâni de la impunerea carantinei, numărul de infecții noi a scăzut de la câteva mii la… 1.

Evoluția pandemiei în Wuhan/ Sursă grafic: Tomas Pueyo

Coreea de Sud aplică același model și ține acum îmbolnăvirile sub control.

Războiul de uzură

Ce urmează după suprimare? Un război de uzură.

Perioada de timp de după carantinare, în care restricțiile sunt relaxate și în care oamenii de știință continuă să caute un antidot pentru coronavirus, este la fel de importantă ca suprimarea și dacă nu e respectată, eforturile anterioare pot fi zădărnicite.

Chiar dacă nu vom mai fi ținuți în case și ni se va permite să ne reluăm serviciul și activitățile sociale, ar trebui să respectăm distanțarea socială, să evităm aglomerările, să reducem din proprie inițiativă orice apropiere care ne-ar putea îmbolnăvi.

În cazul celor care pot lucra de acasă, ar trebui păstrată această decizie. Vârstnicilor le-ar putea fi recomandat să iasă cât mai rar.

Cu negru: ce se întâmplă dacă nu e luată nicio măsură. Cu roșu: strategia de atenuare (The Mitigation). Cu verde: strategia de suprimare (The Hammer), urmată de războiul de uzură (The Dance), adică perioada de relaxare treptată a restricțiilor/ Sursă grafic: Tomas Pueyo

Cât de important e să câștigăm timp

Ce faci când trebuie să te confrunți cu un dușman pe care-l cunoști prea puțin și pe care nu știi cu ce arme îl poți învinge: pornești la atac sau te ascunzi și încerci să câștigi timp pentru a-i descoperi slăbiciunea și a-ți construi o strategie?
Tomas Pueyo:

Pueyo mizează pe varianta a doua. Zeci de mii de vieți au fost salvate în Europa, prin impunerea carantinei, care:

stopează sau reduce numărului de infectări;
slăbește presiunea asupra sistemului medical;
scade rata mortalității;
mișcorează numărul de victime colaterale;
permite o estimare a numărului real de persoane infectate, cu ajutorul testării;
dă timp autorităților să crească capacitatea ATI, prin ridicarea de spitale modulare și prin achiziționarea de aparatură și echipamente medicale;
dă timp oamenilor de știință să caute un tratament pentru Covid-19 și un vaccin pentru noul coronavirus.

18 luni e perioada minimă prevăzută pentru crearea unui vaccin eficient și producerea lui la scară largă.

Iar între timp, cercetătorii caută un tratament pentru Covid-19, ca să scadă rata mortalității în rândul celor infectați.