Articulația constituie o formațiune anatomică compusă din mai multe elemente (cartilaje, tendoane și ligamente), care realizează legătura dintre două sau mai multe oase. Suprasolicitarea unei articulații în urma unui traumatism sau a utilizării sale repetate, cât și uzura normală a articulației, asociată cu înaintarea în vârstă, predispun la diferite afecțiuni articulare. Cele mai comune afecțiuni articulare sunt:
Artroza
Considerată cea mai comună afecțiune articulară degenerativă și o importantă cauză de invaliditate la nivel global, artroza este diagnosticată în general după vârsta de 45 de ani, în general în rândul femeilor. Artroza se caracterizează prin dureri de diferite intensități, care pot fi influențate de diferiți factori, precum gradul de mobilitate articular sau temperatura și umiditatea din mediul extern. Regiunile cele mai afectate de artroză sunt încheieturile mâinilor și ale genunchiului, șoldurile, umărul, regiunea cervicală și sacrală. Pentru condiții precum artroza umar sau pentru orice alte tipuri de artroză, pentru reducerea simptomelor și menținerea sub control a acestora, este indicată prezența la medic.
Ruptura de ligamente
Structuri articulare esențiale pentru menținerea stabilității, ligamentele pot fi afectate de leziuni sau rupturi, apărute în general după un accident sportiv. Ruptura de ligament incrucisat anterior este una dintre cele mai severe probleme cu care se poate confrunta un sportiv, perioada de recuperare fiind una îndelungată. Rupturile de ligament sunt diagnosticate prin intermediul testelor de laborator, precum imagistica RMN, raze X sau artroscopie. În funcție de gravitate, tratamentul poate presupune o operație chirurgicală de reconstrucție a ligamentului.
Guta
Afecțiune articulară care implică de regulă o singură articulație, determinată de nivelurile crescute de acid uric din sânge, ce se manifestă preponderent prin edem și dureri articulare, care apar se regulă pe timpul nopții. Diagnosticul se pune pe baza examenului clinic și este confirmat în urma unei artroscopii cu artrocenteză (puncție articulară). Tratamentul gutei se realizează în etape, în funcție de severitatea simptomelor, obiectivul fiind acela de reducere a durerii și de prevenire a atacurilor de gută, prin reducerea concentrației acidului uric din sânge.
Poliartrita reumatoidă
Boală autoimună cronică fără o cauză cunoscută, care determină inflamații ale articulațiilor și ale țesuturilor înconjurătoare. Diagnosticul bolii necesită analize de sânge, cât și teste imagistice. La momentul actual nu există un tratament care să vindece poliartrita reumatoidă, însă există o serie de terapii menite să prevină progresia bolii și să îmbunătățească simptomele.
Lupus eritematos sistemic
Afecțiune autoimună ce se caracterizează printr-o producție exagerată de anticorpi, care determină sistemul imunitar al organismului să atace țesuturile sănătoase. În unele cazuri, lupusul eritematos sistemic poate afecta articulațiile, fazele acute ale bolii fiind caracterizate prin inflamația articulațiilor. Diagnosticul bolii se face pe baza manifestărilor clinice și paraclinice, precum și pe baza prezenței în sânge a autoanticorpilor specifici (anticorpi antinucleari).