Romania se zbate de ani de zile pe ultimul loc in Uniunea Europeana la inovare, cercetare, competitivitate sau productivitate. Asta o spun documentele oficiale si rapoartele institutiilor internationale abilitate in acest sens.
Citeste toate textele scrise de Octavian Serban pentru Ziare.com
La ora actuala, Romania inca nu are o strategie de productivitate, iar cea de competitivitate are forma unei grimase stoarse din mintile incetosate ale unor functionari somati sa livreze pe repede inainte orice, numai strategie de competitivitate sa se numeasca. Printre marile realizari ale acelei echipe este identificarea sectoarelor de pielarie, mobilier, bauturi, acvacultura, ca prioritati de competitivitate, si omisiunea aproape cu desavarsire a legaturii cu productivitatea.
La noi, productivitatea si competitivitatea sunt facute de toata lumea, dar nu are nimeni responsabilitatea implementarii. Nu e minister, agentie, institutie publica, unitate administrativ teritoriala care sa nu cuprinda tematica productivitatii si competitivitatii in strategie. Nu exista o abordare armonizata, cu tinte clare, cu un plan robust si rezultate certe. Vesnica problema este ca nicaieri nu se spune cum se transpun in practica textele respective si prin urmare, fiecare face dupa cum il taie capul.
Mai rau, in loc sa ia masuri urgente pentru ameliorarea situatiei, Guvernul Romaniei nici macar nu constientizeaza cat de important este sa cresti productivitatea, sa stimulezi inovativitatea sau sa intaresti competitivitatea. Una si buna, premierul recita ca o morisca poezia spusa de tatuc: avem cresterea economica cea mai mare din Europa.
Nu mai are rost sa reiau lectia de economie elementara prin care sa arat ca aceasta crestere e bazata pe consum, iar acesta nici macar din productia autohtona nu este, ci din import, si uite asa un lant al slabiciunilor in care ne furam singuri caciula, iar prin pomenile electorale, caci nu le pot numi mariri sustenabile de venituri, ne indatoram, cream locuri de munca in strainatate si adancim deficitul.
Orice marire sanatoasa de venituri trebuie sa aiba ca sorginte o baza sanatoasa de crestere a productivitatii. Si spun sanatoasa deoarece deja s-ar putea sa sara unii in sus ca au citit in anumite rapoarte ca suntem tara cu productivitatea cea mai mare din lume. Hai, nu zau!
Se face o confuzie elementara intre nivelul productivitatii unde Romania sta foarte rau, si rata de crestere a productivitatii, care in anumite perioade, din jocul statistic de raportare poate sa atinga valori ametitoare, dar fara efect asupra mediei. E cumva, daca vreti, ca un indicator de bord la masina care arata la demaraj un consum instantaneu de benzina ametitor, dar media la un rulaj de 100 de km este incomparabil mai mica.
De asemenea, o alta confuzie elementara la noi in tara o fac si guvernantii si chiar si unii profesori de economie de la catedre cu staif: la nivel mondial ceea ce se defineste ca productivitate la noi se traduce cu productivitatea muncii.
Productivitatea este un concept mult mai complex, care cuprinde si munca si capitalul, dar ceea ce este cel mai important, progresul tehnic. Asa se face ca miza este ceea ce se cheama Total Factor Productivity, adica tot ceea ce se creeaza in afara muncii si capitalului si care revine tehnologiei, educatiei, computerizarii, cunoasterii etc.
Nu in ultimul rand, o problema majora la noi in tara este masurarea productivitatii. La noi se masoara oficial productivitatea muncii, adica se imparte PIB la numar de persoane active si rezulta ceva care nu ne spune prea mare lucru despre structura (cat munca, cat capital, cat avans tehnologic), arie geografica, tipologie (privat-public, companie mare – IMM, multinationala – autohtona etc), domeniu, ramura etc.
Bun pentru Romania, cu bani de la UE
M-am bucurat zilele acestea sa vad ca mass-media romaneasca a preluat informatia ca Guvernul Sud-Coreean, prin Institutul Korean de Politici Economice Internationale (KIEP), a publicat o carte care cuprinde un studiu elaborat al unui roman, despre productivitate si competitivitate.
Ceea ce este important pentru relatarea de fata este ca acest succes are o geneza extrem de relevanta care dezvaluie modul in care autoritatile romane trateaza problema productivitatii si competitivitatii.
In mod concret, dupa un program de asistenta de 5 ani, satui de tergiversarile autoritatilor romane, coreenii mi-au oferit sansa sa ma duc la ei si sa scriu aceasta carte in care sa dezvolt un studiu de productivitate si competitivitate pe baza experientei acumulate in aceasta periaoda de cooperare cu ei. A fost cumva uite aici stai, aici lucrezi, ne spui cand vii si pleci cand pui cartea pe masa.
Ironia sortii face ca elemente preliminare ale acestui studiu sa fie incluse intr-un memorandum aflat pe masa Guvernului Romaniei inca de acum mai bine de 2 ani, dar pasat de la un premier la altul, fara sorti de izbanda de a fi aprobat.
Acum, in conditiile in care studiul este elaborat integral sub patronajul coreenilor, doamna Dancila ar trebui sa apeleze la bunavointa acestora pentru a beneficia de rezultate, chiar daca este scris de un roman. Dar, in purul obicei romanesc, premierul nu se simte confortabil sa ia gratis beneficiile studiului din memorandumul pe care il are pe masa, ci probabil era pregatit un plan prin care eminenta cenusie a guvernului, Darius Valcov, sa preia studiul pe cai intortocheate de la coreeni. Mi-l si inchipui pe acesta negociind sub clar de luna, la umbra crucilor din cimitir, cu niste traficanti chinezi care, in schimbul unor sume consistente ar fi tranzactionat cu o societate de lobby din Coreea de Sud sa intervina pe langa oficialitatile lor sa le vanda ceea ce premierul Romaniei are gratis in mapa.
Poate ca era pregatit si alt plan, nu stiu, cert este ca, o sa vedeti, tema a ajuns, da, ati ghicit, la Darius Valcov (sic!).
Practic, in anul 2012, agentia de dezvoltare a Coreei de Sud – Korea Development Institute (KDI) – asa cum face peste tot in lume, a trimis o delegatie de experti la Ministerul Muncii din Romania sa ajute la problemele legate de productivitatea muncii. Numai ca acolo s-au lovit de o mentalitate obtuza care a condus la incetarea cooperarii.
In 2015, aceeasi agentie Sud-Coreeana si-a propus sa mai incerce o data, dar de data aceasta la Ministerul Economiei din Romania. A doua oara poate e cu noroc! Acolo, programul ajunge la un secretar de stat, o anume Anca Laura Ionescu, pupila gruparii Grapini, ulterior metamorfozata in ALDE. Printre interminabilele cacofonii, gesticulari si inganari din care coreenii nu au inteles nimic, cineva din aparatul din subordinea distinsei domnite are ideea sa ma cheme sa ajut la facilitarea dialogului.
Si uite asa, sud-coreenii au inceput sa inteleaga ce le spunem, ce nevoi avem si cum credem ca ne pot ajuta. Programul a demarat viguros, iar in 2016, pe timpul guvernarii tehnocrate, a ajuns la maturitate: obiectivele erau fixate, planul de actiune stabilit, sursa de finantare identificata.
Astfel, s-a hotarat ca partenerii sud-coreeni sa ne sprijine in elaborarea politicii de productivitate legata de cea de competitivitate si infiintarea unei institutii care sa puna in practica aceasta strategie; s-au stabilit si reperele de timp, iar ca sursa de finantare s-a cazut de acord sa se foloseasca fonduri nerambursabile din Programul Operational Competitivitate.
Cand sa fie aprobat, a picat Guvernul Grindeanu
Toate bune si frumoase, dar cand sa se materializeze in 2017, programul este aruncat in aer de alianta care a preluat guvernarea, PSD – ALDE. Ministrul delegat abia instalat la fonduri europene, Mihaela Toader, despre care v-am povestit cum nimiceste absorbtia fondurilor pe zeci de ani, a hotarat ca nu constituie o prioritate competitivitatea si productivitatea, pentru care UE ne pune la dispozitie bani nerambursabili. In logica guvernarii PSD-ALDE, e mai bine sa avem bani la dispozitie pe care sa nu-i cheltuim si sa-i returnam pentru ca nu avem proiecte, decat sa rezolvam o problema acuta a economiei romanesti, asa cum e si cu spitalele, infrastructura si altele.
Mai mult, la vremea respectiva, Programul Operational Competitivitate (POC) era pe primul loc la absorbtie, dar pentru ca directorul general al programului nu s-a lasat spulberat de ciuma rosie, distinsii guvernanti au hotarat sa-i puna nu unul, ci 3 directori generali adjuncti, iar in momentul de fata programul este sufocat, in prag de suspendare pentru performanta slaba constatata de autoritatile de audit romane si de la Bruxelles si este codas la procentul de absorbtie.
Atat de bine s-a facut programarea pentru 2014 – 2020, incat IMM-urile au fost smulse de la POC si date la Programul Operational Regional (POR), acolo de unde fieful PSD tine in mana administratia locala. Legatura dintre IMM-uri si administratia locala a fost justificata doar de aruncarea cu zarul si de interesele politice, nu si de vreun studiu sau analiza. Anul trecut, POR a intrat in colaps, comisarul european avertizand dezangajarea a sute de milioane de euro. Problema s-a rezolvat in sensul Rovana Plumb – Mihaela Toader – PSD, adica niste artificii mai mult politice decat tehnice, s-a mai luat un sector performant din POC (POIMM pentru cunoscatori) si a fost dat la POR, doar asa sa se poata rostogoli dezastrul pentru o perioada.
Sa ne intoarcem la strategia de productivitate si competitivitate. Am intocmit un memorandum, iar cu chiu cu vai, prin eforturi supra-omenesti, am reusit sa strang toate semnaturile necesare pe respectivul memorandum. Asta s-a intamplat numai dupa ce tema a fost pasata de la Ministerul Economiei si preluata de Ministrul IMM-urilor de atunci, Alex Petrescu, care, desi PSD-ist, un tip rezonabil, si care mi-a solicitat direct sprijinul tehnic.
Numai ce sa vezi, cand am pus memorandumul pe masa guvernului Grindeanu, a picat guvernul. Memorandumul a murit odata cu guvernul, iar ministerul IMM-urilor a fost preluat de Mister „Six Pack”, dupa cum ziceau cei de acolo care se uitau la Antena 1 si care au vazut abdomenul sculptat al lui Ilan Laufer.
A invins dinozaurii, dar cand sa fie aprobat, a picat si Guvernul Tudose
Eu am ramas cu memorandumul in brate, intr-un minister deja ostil, si a trebuit sa reiau obtinerea a tot sirului de semnaturi pana la a fi gata de pus din nou pe masa guvernului. Dar, responsabilii directiilor care trebuiau sa semneze au inceput sa faca balet. Si uite asa se face ca un dinozaur ca Emil Ionescu, directorul Directiei pentru Mediul de Afaceri, individ pe care deja il plimbasem in Coreea pe banii coreenilor pentru a afla cu ce si cum se mananca chestiunea cu productivitatea, cand sa semneze, m-a intrebat senin: „Dar nu mai bine ar fi sa-i lasam balta pe cei din Coreea de Sud si sa incercam sa mergem mai departe cu cei din Coreea de Nord?”.
Pentru cititorul neavizat, genul acesta de emanatii par glume, dar cei care sunt familiarizati cu ceea ce zace in ministerele romanesti stiu ca nu e asa. Dovada ca alt brontozaur din acelasi minister, responsabilul pentru cooperarea cu Asia, un anume Brebenel, pus sa semneze, a tinut sa puna punctul pe i: „Lasa dom’le ca stiu eu, coreenii astia au umblat pe la toti si acum ne-au gasit pe noi de fraieri!”.
Nu are rost sa adaug ca toate cheltuielile cu implementarea sunt suportate in totalitate de Guvernul Sud-Coreean si ca pana la momentul respectiv, am fost nevoiti sa caram de vreo cateva ori in vizita in Coreea, cohorte de secretare, amante, directori si directorasi care se interpuneau in circuitul de avizare a documentelor.
Tot la Ministerul IMM-urilor, problema a ajuns la secretarul de stat Marius Dobre, da, il stiti cel de la PSD, dar acesta nu a vazut in strategia de productivitate si competitivitate o oportunitate politica. Prin urmare, am ajuns la un nene, un nevinovat secretar de stat adus de printr-un service auto din Dej, care avea o nedumerire existentiala eterna, iar cooperarea cu cea mai mare agentie de dezvoltare din Coreea de Sud i s-a parut o bataie prea mare de cap.
Asta pana la un moment dat, cand am hotarat sa-mi iau inima in dinti si sa alcatuiesc o echipa de adevarati profesionisti de la ASE, Academia Romana, BERD, INS, SGG etc. Mai bine imi dadeam palme pentru ca cei lezati, functionari prafuiti din ministere, au hotarat sa ma scoata din program. Prin urechea plecata a ministrului cu aer de playboy, Ilan Laufer, si prin manopera unui lipitor de afise instalat de aceeasi grupare Grapini, un anume Darius Voda de vreo douazeci si ceva de anisori, parasutat de pe ulitele metropolei Deva direct in fotoliul de director la minister in Bucuresti, era cat pe ce sa stopeze programul.
Salvarea a venit din partea coreeana, care a batut obrazul, iar prin seful de atunci al SGG, Mihai Busuioc, a reusit sa aduca lucrurile la normal. Pentru a doua oara, am avut semnaturile luate pe memorandumul de productivitate si competitivitate, iar cand sa semneze premierul cu renume de prieten al zarurilor din Braila, Mihai Tudose, … a cazut guvernul.
Intra in scena Valcov, la brat cu Ghizdeanu si fotomodelele din dotare
Deja intuiti povestea, am luat-o de la capat a treia oara, de data asta cu premierul Dancila. Numai ca de aceasta data, papusarul guvernului, deja puscariasul Dragnea, a hotarat introducerea in schema a lui Darius Valcov.
Pentru cei care nu cunosc, pe perioada mandatului Dancila – Dragnea, legea in cladirea guvernului era facuta de doua persoane: Anca Alexandrescu, cea care era responsabila pe balbele premierului si Darius Valcov, responsabil pe capodoperele din economie. S-a vazut asta imediat dupa intemnitarea lui Daddy, cand pana si blanda mamaliguta de Videle a explodat, iar primii sacrificati in mod brutal au fost Alexandreasca si Valcov.
Dar asta se intampla in interior; sa nu credeti ca printul cimitirelor din Slatina actiona in nume propriu sau isi asuma vreo raspundere. Interfata si totodata marea gaselnita a lui Valcov a fost Comisia de Prognoza, cea condusa de jolly-jokerul oficial al strategiilor economice guvernamentale, venerabilul Ghizdeanu. Intre altele fie spus, pentru a cuprinde toate emanatiile degajate de Valcov noaptea si adulmecate de Ghizdeanu ziua, Comisia de Prognoza a ajuns sa se ocupe si de drumuri, de productivitate, competitivitate, ajutoare etc, mai putin de prognoze reale despre mersul economiei, cu exceptia celor coafate pe placul zambetului mustacit al lui Dragnea.
In pofida acestor aspecte de culise guvernamentale si a ofului meu cu lipsa de reactie a guvernului la tema productivitatii si competitivitatii, sincer, imi placeau discutiile de la Salonul Alb cu delegatia coreeana si cu respectabilul Ghizdeanu, pentru ca acesta venea mereu insotit de cate un fotomodel (la propriu) plasat din grija inepuizabilului Valcov (of, Lavinia, cat/cate a trebuit sa induri?) in parohia de la Comisia de Prognoza, dupa exemplul de la ANAF, de la Casa de Asigurari de Sanatate sau mai stiu eu ce alta institutie publica. Coincidenta, si aceste dudui au fost rase (scuzati) imediat de premier odata cu maestrul lor.
Un program esential pentru Romania, din nou in impas
Cert este ca programul de asistenta coreeana pe probleme de productivitate si competitivitate a intrat in impas la guvern, mai ales acum cand apele sunt tulburi: Dragnea e la puscarie, Valcov se pregateste, Ghizdeanu este perplex, iar Viorica se rebranduieste.
Un mic succes de etapa, in virtutea apartenentei mele la ASE si a deschiderii rectorului, am reusit sa asez o mica parte a programului la ASE, cea de cercetare, dar programul este mult mai complex si vizeaza politica publica si capacitatea institutionala.
Doamna premier, ca sa va zic asa, politica de productivitate si competitivitate este cruciala pentru dezvoltarea sustenabila a unei economii, iar un zurliu de cercetator roman scrie un studiu pe care alte guverne il incurajeaza. Pe acest fond, coreenii asteapta un semn, FMI ne transmite un decalog de avertizare, iar Comisia Europeana tocmai ce ne-a transmis un raport MTO care ar trebui sa ne fie ca un ice-bucket challenge. Tot ei zic: Romania se confrunta cu dezechilibre macroeconomice, exista vulnerabilitati legate de competitivitate prin pomenile electorale facute pe fondul unei productivitati reduse, deficitul e in crestere, datoria la fel, executia bugetara indica falimentul, ne abatem de la toate tintele, educatia si sanatatea sunt in colaps, saracia este endemica si multe alte pericole iminente.
In ceea ce ne doare pe noi, productivitatea si competitivitatea, spun oficialii UE, capacitatea de inovare a Romaniei este scazuta, competitivitatea este captiva lipsei de productivitate si inovare pe fondul cresterii nejustificate a veniturilor, mai ales in sectorul public. Investitiile facute de guvern pentru cercetare si dezvoltare sunt de departe la cel mai scazut nivel din UE, ajungandu-se la un umilitor 0,21% din PIB pentru cheltuieli publice in acest domeniu.
Pe fondul asta, noi avem bani de la UE si nu ii cheltuim pentru ca guvernul nu da drumul la proiecte, mai adauga raportul CE. Absorbtia este in pericol din cauza slabei capacitati administrative, iar incompetenta conducerii Ministerului Fondurilor Europene a aruncat in aer Programul Operational Competitivitate prin incapacitatea de a genera proiecte, de a asigura evaluarea celor depuse, prin politica abuziva si discretionara de resurse umane si prin incapacitatea de a crea un cadru de programare functional pentru 2021 – 2027.
E rusinos sa vina CE si sa-i spuna Rovanei Plumb sau Mihaelei Toader sa aiba in vedere pentru perioada viitoare de programare si Specializarea Inteligenta. Le-a dat cu leuca in cap, s-au uitat una la alta, au cautat in dictionare si, pana la urma, negasind solutia, au procedat ca in bancul cu politistul si mutarea mortului de pe trotuar: au dat dispozitie ministerelor de linie sa vina cu propuneri pentru „zmart specializaicion”.
Demnitarelor, luati si cititi cartea pusa la dispozitie de Guvernul Coreean si veti intelege de acolo, sper, ce inseamna sa cladesti un model de dezvoltare pe pilonii Economiei Cunoasterii, si cum se edifica o structura conceptuala formata din Knowledge Triangle (Triunghiul Cunoasterii), Triple Helix (Tripla Spirala) si Smart Specialisation (Specializarea Inteligenta) . Toate acestea in contextul digilatlizarii, inteligentei artificiale, robotizarii, celei de-a 4-a Revolutii Industriale, Fabricilor Viitorului etc.
Acesta e limbajul international la ora actuala in materie de productivitate si competitivitate si nu „orice om” sau „devastatul altor tari”.
Problema acuta a Romaniei nu este luarea unei decizii pripite de mutare a cine stie carei ambasade, a amnistierii borfasilor sau aprobarea de urgenta a sinecurilor pentru alesii locali PSD-ALDE. Intelegeti ca nu mai sunteti un guvern credibil, iar faptul ca dumnezeul de ieri al acestei guvernari s-a transformat in demonul de azi al penitenciarului care il adaposteste reprezinta o realitate grava pe care romanii au taxat-o la vot.
Problema reala a tarii este economia
Problema reala a tarii este economia, acest motor care daca ajunge la turatia fireasca asigura si premise pentru o educatie performanta, sanatate de calitate si bunastare pentru romani. Daca nu stiti cum, aveti acum unde sa cititi! Daca nu vreti, plecati! Daca nu puteti, lasati-i pe cei care au capacitate!
Regretabil este ca nici opozitia nu vine cu teme clare si cu enuntarea unor strategii care sa puna presiune pe lipsa de performanta a guvernului. Partidele politice par mai mult preocupate de impartirea unor locuri virtuale pe care strigoii din guvern refuza sa le puna la dispozitie, iar poporul este martor fara voie al unui spectacol sinistru si de decontat tot populatia deconteaza.
Nu ca este un act de onoare sau minima decenta sa plecati, dar este o necesitate. Cum adica, dupa tot vacarmul asta generat de un raspuns ferm din partea oamenilor, voi, guvernanti de trei parale, va rebranduiti? Voi stiti foarte bine cum ati ajuns acolo si stiti la fel de bine cat va poate pielea, iar mai mult decat sa incercati sa prostiti poporul cu aceleasi lozinci resapate nu o sa reusiti nimic.
Personal, a fost un succes sa confirm increderea acordata de alt guvern pentru elaborarea unui studiu care are aplicabilitate in orice tara din lume, dar sunt trist sa vad ignoranta decidentilor din tara mea pentru o strategie care armonizeaza educatia cu mediul de afaceri, la care contribuie cercetarea, administratia publica, tehnologia si comunitatile locale.
Nu am asteptari, vad cum ne sfideaza un Melescanu sau o Carmen Dan. Stiu ca ingemanarea asta de tupeu cu prostie va tine guvernul pana va exploda, dar indraznesc sa trag un semnal de alarma pentru cei care vin: venirea la guvernare nu este un beneficiu, ci mai degraba un sacrificiu; sa nu credeti ca vi se cuvine ceva, iar daca ajungeti acolo, asta se datoreaza faptului ca poporul roman si-a pus speranta intr-un bine pe care voi credeti ca il reprezentati; tot ce trebuie sa faceti este sa convingeti oamenii ca nu au gresit. Daca aveti dubii, mai bine va dati la o parte si lasati speranta romanilor sa ajunga la acei reprezentanti care chiar pot sa transforme visul in realitate. Ascunsul dupa marota „atat am putut”, „am facut tot ce ne permitea constitutia” stirbeste din sansele romanilor de a pune oamenii potriviti la locul potrivit.
Iar pentru doamna Dancila, am o veste buna si una proasta: vestea buna e ca institutul coreean pune la dispozitie gratuit studiul pe care il puteti adopta, vestea proasta este ca respectiva carte e in engleza. Nu fiti trista doamna, vin eu si va traduc la ureche, numai sa adoptati! Sa traiti, „good morning very much”!
Octavian Serban este doctor in economie si dezvoltare regionala, presedinte al KM Institute Romania – KNOMACONS, organizatie care isi propune sa sprijine accesarea facila a fondurilor europene.
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com