În ultimii cinci ani, sectorul imobiliar industrial – depozite, centre de distribuție, spații flexibile și alte clădiri industriale cu facilități de depozitare – hala de inchiriat Timisoara – a cunoscut o creștere sănătoasă, în timp ce alte sectoare imobiliare s-au străduit să susțină cererea.
Zonele industriale se numără printre principalele categorii de utilizare a terenurilor care provoacă conflicte de localizare în așezările umane.
În România, acest tip de problemă a apărut în principal ca urmare a industrializării forțate desfășurate în epoca comunistă (1949–1989).
În această perioadă, s-au construit zone rezidențiale compacte, multifamiliale, cu densitate mare, pentru a găzdui forța de muncă necesară marilor platforme industriale dezvoltate în imediata apropiere.
Ca urmare, unele cartiere rezidențiale ale orașului au fost dezvoltate în zona de influență a siturilor industriale, efectele secundare negative fiind neglijate în favoarea beneficiilor sociale și economice.
În perioada post-comunistă, o parte din aceste conflicte au dispărut odată cu reconversia unităților industriale, în timp ce altele și-au schimbat caracteristicile datorită abandonului lor.
Au apărut noi conflicte între declinul activităților industriale și zonele rezidențiale ca urmare a dezvoltării urbane neplanificate și a densității crescute a țesutului urban.
Principala tendință care caracterizează dinamica zonelor rezidențiale este reprezentată de înlocuirea zonelor rezidențiale individuale cu rezidențiale colective (blocuri de apartamente), în timp ce zonele industriale- sunt afectate de abandon, reconversie și relocare.
Pentru a pune capăt dezvoltării nestructurate a clădirilor industriale și a locuințelor clasei muncitoare, multe țări au promovat o multiplicare a zonelor industriale de la periferia centrelor urbane. În același timp, dificultățile cu care se confruntă industriile implantate în rețeaua urbană au dus la gestionarea multor companii care părăsesc orașele și își instalează uzinele la marginea orașelor- spații de depozitare Arad.
Există o tendință larg răspândită de dezurbanizare a industriei, care provoacă mari schimbări în inima zonelor construite – nu întotdeauna pe partea pozitivă. În consecință, o nouă politică se dezvoltă treptat pentru a viza o mai bună integrare a activităților industriale cu zonele urbane.
Fără îndoială, zonele industriale ar trebui să fie limitate la periferia industriei grele, cu efectele sale dăunătoare ale spațiului necesar. Migrația actuală a multor preocupări industriale ar trebui oprită dacă se dorește o reală reorganizare a zonelor urbane existente.
Pentru a realiza acest lucru, politicile de urbanism ar trebui revizuite și elaborate anumite formule pentru a permite o integrare reală a funcțiilor industriale cu alte funcții.
Prin urmare, amplasarea activităților industriale pare să fi atins un nou punct de cotitură în istoria sa. O analiză atentă în toate zonele urbane, fie că sunt orașe noi sau alte zone, este absolut necesară pentru a realiza o mai bună organizare a spațiului, care este scopul final al geografiei aplicate.