Ne aducem cu totii aminte cum i se stramba gura pe podiumurile electorale, atunci cand il ridica in slavi pe Dragnea ca pe un stapan absolut. De asemenea, am vazut-o in Parlamentul European tinandu-i trena Vioricai Dancila, cand era chemata sa dea socoteala pentru siluirea statului de drept prestata dezinvolt de acelasi Dragnea.
Sunt multe alte aparitii in care fosta regina a alifiilor din Romania a imbracat haina unui politician veros, rapace si gata sa-si sfasie orice adversar in drumul spre pozitiile ministeriale pe care le-a schimbat la discretie ca pe coafurile mirobolante afisate atat de des in scenetele de prost gust regizate de televiziunile de partid.
Cand a fost la Mediu si s-a jucat cu Belina in apa Dunarii, cand a fost la Transporturi a jucat alba neagra cu operatorii de servicii de taxi, cand a fost la Invatamant si a venit cu ideea testelor grila intr-un sistem lovit de atata amar de vreme de incompetenta cohortelor de ministri incompetenti.
Proba de foc si-a dat-o insa la Ministerul Fondurilor Europene, unde a curatat locul de profesionistii, scapati printre ghearele lui Teodorovici, Nica, Shhaideh si Mihaela Toader, si a instalat bufoni de partid, aplecati in mod corespunzator si cu inclinari ritmice ale capului in plan vertical.
Odata cu venirea la Ministerul Fondurilor, pagina oficiala a institutiei a devenit neincapatoare pentru instantaneele din toate pozitiile insotite de adevarate ode la adresa serenisimei fapturi, fie ea si de plumb: stapana fondurilor comunitare alocate dezvoltarii Romaniei.
In rest… nimic: o rata de absorbtie rusinoasa, programe blocate, birocratie crescuta si o lipsa de profesionalism generalizata concretizata in rapoarte devastatoare ale Autoritatii de Audit, constatari ale incompetentei din partea Comisiei Europene, un mediu de lucru insuportabil, presiune politica si tupeu de partid.
Bietii solicitanti de fonduri, daca ar fi stiut ca munca lor de a realiza proiecte, de a absorbi fonduri si de a face ceva pentru tara asta e in van, atunci poate ar fi fost mai vehementi si transanti in privinta modului de lucru instaurat de ministrul Plumb.
Putini stiu ca evaluarea proiectelor este un exercitiu pur formal, pe care se cheltuiesc bani degeaba, iar adevarata decizie de finantare este luata de un comitet de selectie, un organ administrativ numit de ministru si la cheremul acestuia, care hotaraste dupa bunul plac cine obtine finantare si cine nu, dupa criterii bine inoculate de stapan.
Putini stiu ca proiecte majore, aprobate de Comisia Europeana, precum laserul de la Magurele si cel de bio-diversitate din Delta Dunarii, au fost lasate fara finantare si sunt in pericol de a nu mai fi finantate in perioada urmatoare, 2021-2027.
Procedurile interne si regulamentele europene au fost violate in asa masura incat, in perioada de Plumb, s-au publicat ghiduri ale solicitantului in care castigatorii erau stabiliti in laboratoarele puterii, iar competitia era inlaturata, proiectele nemaiintrand in faza de evaluare, ci primind banii pe baza unei liste intocmite prin ordin de ministru. Daca cineva se sesiza sau protesta, i se inchidea gura, sec: „E comanda politica!”.
Unda de soc se resimte si acum, zilele acestea, cand reprezentantii Comisiei Europene sunt la Bucuresti, iar oamenii inscaunati de Rovana Plumb incearca sa forteze o astfel de arhitectura a programelor pe ciclul 2021-2027, prin care sa nu se mai faca lansari de apeluri, banii sa se aloce prin proceduri necompetitive, iar proiectele sa nu mai fie scrise de beneficiari, ci chiar de functionarii din ministerul care se ocupa cu gestionarea fondurilor europene.
Cine sunt acesti oameni inscaunati de ministrul Plumb in fruntea ierarhiei ministeriale… Ei bine, Gabriel Friptu care, potrivit CNSAS, inainte de 1989 a fost locotenent major in cadrul Securitatii Municipiului Bucuresti, Serviciul 130 si a adus grave prejudicii libertatilor fundamentale ale omului.
Cealalta unealta de punere in opera a clarviziunilor de Plumb este Mihaela Toader, sotia unui ofiter DCCO din cadrul IGPR, fiica unui baron de Targoviste, Mihai Trifan, racolat si el de Securitate in perioada 1971 – 1972 cu numele de cod „Tatarescu”.
E o intreaga masinarie pusa la punct, foarte abila in imbrobodirea functionarilor de la Bruxelles si care urmeaza comenzi clare venite pe linie politica, intr-o totala contradictie cu politicile publice, interesele tarii sau nevoile cetatenilor.
Exact acum, angrenajul pus la punct de Rovana Plumb negociaza modul de aranjare a programelor de finantare pe perioada urmatoare, scopul fiind Acordul de Parteneriat cu Uniunea Europeana, adica piatra de temelie pe care se va dezvolta Romania in urmatoriii 10 ani.
Cu toate acestea, Programul National de Reforma nu este inca elaborat, iar strategiile care ar trebui sa stea la baza acestuia sunt departe de a fi realizate: Romania inca nu a reusit sa vina cu niste politici publice noi, adaptate la conditiile actuale si capabile sa genereze o dezvoltare economico-sociala integrata in contextul de progres al UE.
Pe langa faptul ca strategiile actuale sunt prost facute, depasite de realitatile unei cresteri economice solide, la anul mai si expira, iar comanda de a veni cu ceva nou pe repede inainte nu face decat sa adanceasca marasmul economic si social in care ne zbatem de atata timp.
Pe scurt, acestea sunt ispravile doamnei Plumb la conducerea unor ministere de importanta deosebita pentru Romania, iar acum, colac peste pupaza, concupiscenta tinere de mana cu premierul V.V. Dancila forteaza in mod promiscuu obtinerea unui portofoliu in noua structura a Comisiei Europene condusa de Ursula von der Leyen.
Dragi parteneri europeni, dupa o veste atat de buna cu iminenta numire a d-nei Kovesi la sefia Parchetului European, nu ne aruncati in focurile gheenei, tocmai acum cand suntem gata sa trimitem la lada de gunoi a istoriei o clasa politica retrograda, lacoma si incompetenta.
Tavi Mogos
Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.
Sursa: Ziare.com